| | 
"E tristă situaţia studentului român în străinătate. Îndreptăţit întrebăm de ce. E trist pentru că acesta se simte (sau poate chiar este) frustrat cultural - sau mai bine zis arhetipal. Stereotipiile cel mai des întâlnite amintesc de România ca de o ţară de lumea a 3-a, sau pretind că românii sunt extrem de dotaţi şi valoroşi, în special comparaţi cu alte naţiuni.
Pe de-o parte avem (a) contextul istoric - mai mult sau mai puţin favorabil, cu a noastră ţărişoară la răscruce de culturi - la care putem adauga (b) nedreptăţile comise de puterile vecine - menţionate doar într-un cadru general, nu putem cunoaşte cu exactitate care sunt ele - şi în cele din urma (c) invidia aţintită înspre poporul supradotat. Toate acestea (a+b+c) au determinat persecutarea şi uzurparea statutului "de drept" al Românului. În consecinţă femeile noastre sunt cele mai frumoase, mâncarea românească este ameţitor de grozavă, totul e mai bun. Poţi recunoaşte un român după mers, sau după faţă, sau după cum se îmbracă, sau dacă îşi exprimă o părere - totul emană un aer românesc.
Şi toate lucrurile se pierd. După o lună-două pierzi contact cu identitatea - te rupi şi trăieşti într-un loop necontenit. Orientarea ta parcă devine prea clară, prea bună şi nu apuci să observi că de fapt eşti panicat în orientarea asta - şi atunci încep miturile. Îi observi prin campus, îi simţi - îi simţi ca pe o bătătură pe români. Puţini însă se opresc din mers să verifice ce se întâmplă în jurul lor, să simtă. Ştiai că e aproape o ofensă să îi zici unui român că sarmalele nu sunt o mancare tradiţională? Din două motive: 1. Pentru că într-adevăr nu sunt şi 2. Pe măsură ce ai mai multă dreptate îl enervezi.
Problemele României se pot rezolva numai prin demnitate, nu prin trucuri ieftine pornite din mândrie, din ciocoiste pufuri de parfum menite să acopere vânturi. Românul trebuie să accepte că este comun în acele privinţe în care are cutezanţa să creadă contrariul. Este cazul să ne formulăm o proprie definiţie a ceea ce înseamnă să fim români, nu să împrumutăm din măştile atribuite de outsideri şi să acoperim cu mascara crăpăturile." | | 
"Studentul din mine se desfăşoară la universitate, studentul român din mine de abia aşteaptă să fie întrebat din ce ţară vine, fiindca vorbesc limba interlecutorului elevat, iar subiectul e întotdeauna abordat cu grijă. Ca student român încerc să aduc imaginea unui om care a avut parte de educaţie sănătoasă în familie, şcoala şi societate. E în fapt un exercitiu de normalitate, nu sunt un alt om doar că în loc să fiu Claudia Zidaru sunt studentă română de la Universitatea din Trieste care îşi mai ajuta din cand in cand colegii italieni să îl înţeleagă pe Gellner aşa cum ea e ajutată la rândul ei să îl înţeleagă pe Augustin." Claudia Zidaru - Universitatea Trieste Am pornit această campanie ca pe una de awareness - încercăm să punem în legătură tinerii plecaţi peste hotare şi să le reamintim de tradiţiile şi operele de cultură română demne de luat în seamă. Încercăm să reaprindem acea licărire de odinioară, mândria de a fi român şi propunem un set de reguli de comportament demne să reliefeze această apartenenţă (fără a deranja însă). Noi vă punem la dispoziţie primele 10 dispoziţii generale de comportare în afara graniţelor noastre. Voi veniţi cu restul ! | |
